mircea nicolae
















L-am cunoscut pe Mircea Nicolae la Timisoara, in timpul Studentfest. Se pare ca nu a mai desenat de mult, pentru ca liniile sale sunt un pic tremurate. Pentru unul dintre desenele sale s-a inspirat din documentarea mea cu turnurile de apa.

Pare sa fie marcat de propria istorie afectiva. Imi plac interventiile lui in spatii abandonate si de aceea am ales sa il promovez pe blogul meu. Fotografia este facuta de neon.

Din cate am inteles de la el, se pare ca si-a propus sa faca doar o suta de lucrari. Si asta pentru ca a fost inspirat de un artist contemporan care s-a gandit sa isi numeroteze fiecare lucrare pe care o face in decursul vietii.

Pentru Mircea Nicolae limita asta nu e neaparat legata de nivelul lucrarilor. El vrea mai degraba sa stie ca interventiile lui nu se vor intinde la nesfarsit. A ajuns deja la numarul 27.

la revedere

(english version below)






















Am inceput sa fotografiez turnuri in octombrie 2005. De atunci a trecut un an si sapte luni de zile. La inceput mi-am propus sa pozez toate turnurile de apa din Bucuresti, dar pe parcurs mi-am dat seama ca documentarea mea nu poate fi exhaustiva.

Mai sunt inca multe turnuri de apa de metal, de exemplu, pe care nu am reusit sa le fotografiez. Cred ca am ajuns sa acopar cam 90% din totalul de turnuri existente in Bucuresti si pe raza comunelor si oraselor din imprejurimi. Documentarea mea ia sfarsit aici, iar ultimul turn poarta numarul 114.

Multumesc mult tuturor celor care mi-au dat informatii, celor care m-au incurajat si chiar si celor curiosi, care m-au facut sa cred ca toate calatoriile mele prin oras nu aveau relevanta doar pentru subiectivitatea mea.

Am reusit pentru un timp sa uit de imaginea urata a unui oras jerpelit si murdar, pe care mi-o construisem in minte pornind de la peisajul urban neprimitor si pe care apoi o consolidasem cu ajutorul lecturilor despre demolarile care au precedat constructia Casei Poporului.

Dupa un an si sapte luni de calatorii prin zone marginale si prin locuri prin care cetatenii orasului nu calca prea des, sau le ignora, ma intorc incetul cu incetul la viziunea asta sumbra despre oras.

Ma bucur insa ca tot timpul cat au tinut aceste calatorii am avut un motiv sa ies din casa in fiecare samabata si duminica, incat orasul nu a mai fost o cutie in care ma simteam constrans sa locuiesc, chinuit de nostalgia unor locuri cu forme de relief, acoperite de vegetatie, pe care le bantuiam in copilarie.

Sunt multumit si de faptul ca Elena Ciobanu a venit de multe ori cu mine, reusind sa faca niste poze interesante unor locuri pe care le-as fi descoperit oricum, dar a caror imagine mie nu imi era folositoare.

Dupa toate aceste plimbari am ajuns la concluzia ca Bucurestiul este un oras care poate deveni interesant, daca esti dispus sa depui niste efort ca sa il descoperi. Are ruine, parcuri parasite, turnuri, forturi si tuneluri, incat imaginatia oricarui explorator poate fi satisfacuta de niste locuri care simti ca iti dilata visele.

Cu toate astea, orasul e tenace in rautatea lui si dupa un timp, in momentul in care eforturile de a-l vedea in alt fel incep sa sovaie, isi ia inapoi minunatiile, aruncand in fata curiosilor amestecul lui banal si absurd de carpeala, murdarie si dezamagire.



good bye
















I started taking photos of water towers in October 2005. Since then a year and seven months have passed. At first, I wanted to take photos of all the water towers in Bucharest, but along the way I realized that my documentation cannot be exhaustive.

There are still a lot of metal water towers, for example, that I have not managed to take photos of. However, I think I have covered around 90% of the total of water towers that can be found in Bucharest and in the neighboring villages and cities. My documentation project ends here. The last watertower I photographed bears the number 114.

I wish to thank all of those who provided information, and all of those who encouraged me, and even the curious ones, who made me believe that all my journeys through the city are not only relevant to my subjectivity.

For a given period of time I managed to forget all about the repulsive image of a trampled and dirty city, that I had built in my head starting from the unwelcoming urban landscape, and that I had further enforced with the help of my reading about the demolitions that took place before the construction of the House of the People.

After one year and seven months of journeys through marginal areas, through places that the citizens of the city do not visit too often, or completely ignore, I am slowly returning to my gloomy vision of my city.

But I am glad that all throughout this period of city exploration I had a reason to get out of the house every Saturday and Sunday, so that my city was no longer a kind of box inside which I had to live, tormented by the nostalgia of certain places with hills and valleys, covered with vegetation, that I used to explore as a child.

I am also quite pleased with the fact that Elena Ciobanu came with me on many of these journeys, and managed to make some interesting photos of certain places that I would have discovered anyway, but whose image was not useful to me at that time.

After all these walks through the city I came to the conclusion that Bucharest is a city that can be interesting, should one be willing to make an effort to discover it. The city contains ruins, deserted parks, towers, forts and tunnels, so that the imagination of any explorer can be satisfied by a series of places that can enhance your dreams.

Nevertheless, Bucharest is tenacious and malignant, and after a while, when the efforts to create a new image of the city start to hesitate, it takes back its marvels, throwing its mundane and absurd mixture of bricolage, dirt and disappointment in the face of the curious observer.

ultimele turnuri

1. viilor (demolat)






























3. george cosbuc (fabrica de bere)
















4. uranus


























































5. glina
















6. catelu
















7. darasti
















8. bragadiru
















9. fort chitila
















10. gara mogosoaia
















11. langa imgb
















contributii online

1. vladimir bulat - roma























2. dragos bora - hunedoara


















3. marasesti - gara

















4. marasesti - din tren






5. simileasca - buzau

















6. iasi - dealul sorogari


























1 mai 2007

1. morarilor




























































2. cluceru






































3. republica 1


















4. republica 2
















5. republica 3
















6. pantelimon


















7. branesti
















8. neferal


















9. cernica



giurgiu





























































































































































































































Verachim, fostul combinat chimic din Giurgiu va fi in curand demolat, pentru a se face loc unei zone de locuinte. Gasiti placemark aici.



















dn 5 - 1
















dn 5 - 2
















dn 5 - 3

28 aprilie 2007

103. ferma otopeni
















104. otopeni 2
















105. um otopeni
















106. otopeni 4

glina 4















turnuri mai vechi

1. grivita 1
















2. grivita 2
















3. grivita 3
















4. filatura dacia - demolat






























5. timpuri noi
















6. foisorul de foc

















7. gara obor
















8. electronicii






































9. europa
















10. pod europa


11. crinului




numarul o suta
















Turnul a fost fotografiat de Dragos Bora in apropierea Facultatii de Agronomie. Am mers acolo din nou si am reusit sa intru in curte, pentru poza de la baza turnului. Cu ocazia asta am ajuns la turnul cu numarul o suta din documentarea mea.

turn viilor - demolat
















Saptamana trecuta Felix Grimm a facut cateva fotografii ale turnului din soseaua Viilor, atunci in demolare. Am trecut de curand pe langa fabrica respectiva, insa turnul nu mai era.























Am inceput sa fotografiez turnuri acum aproape doi ani. Si e destul de straniu sa vad ca au inceput deja sa dispara. Destul de naiv, n-am facut niciodata pana acum o legatura intre turnurile de apa si siturile industriale care sunt demolate in continuu, in tot orasul. Se spune ca majoritatea turnurilor fotografiate de Bernd si Hilla Becher au fost demolate deja, asa ca lucrul asta nu e chiar asa de surprinzator.























Am primit si doua poze de la avoid. "Poza este facuta pe 12 martie. Acum turnul a disparut complet. Se vedea asa din Nerva Traian, spre sud-vest. Pare a fi pe langa Gara Filaret, dar nu mi-am dat seama unde anume. Poate rezolvati voi misterul."

















Misterul s-a rezolvat, turnul nu mai e. Felix si avoid, mersi pentru contributie.

budapesta
















am fost la radio






















In ultimul timp interesul pentru proiectul meu cu turnuri a inceput sa creasca brusc. Acum doua saptamani am primit un telefon din partea unui ziarist de la Romania Libera, care voia sa scrie un articol despre documentarea pe care am inceput-o in octombrie 2005. Articolul a aparut pe 28 martie. Autorul lui a exagerat un pic, spunand ca blogul gazduieste peste 200 de turnuri de apa din tara, ceea ce nu prea e adevarat. Mai erau si niste mentiuni despre urbanism si arta contemporana care nu stiu daca se potrivesc prea bine demersului meu (ma gandesc la citatul urmator: unul dintre cele mai populare proiecte de urbanism de pe internet. !?).


















Pe 5 aprilie am primit alt telefon in legatura cu un interviu, de data asta de la Oana Tanase, realizatoarea emisiunii Generatia 2000 – Arhitectura. Cu ocazia asta am fost invitat la radio ca sa vorbesc despre va urma, despre cercetarea mea de la cesi si despre turnurile de apa. Emisiunea va fi difuzata maine, 12 Aprilie, la ora 16.05. Sectiunea cu turnurile de apa va fi difuzata la o data ulterioara, pe care sper ca voi putea s-o anunt din timp.


















Cu ocazia asta am facut si cateva poze, desi lumina era proasta si nu aveam decat aparatul meu de turist cu mine. Fotografiile nu au iesit prea grozave, insa am vrut sa am o amintire din casa radio, care e un spatiu foarte interesant, cu toate cabinele lui antifonate in care intri dintr-un hol intunecat, al carui perete e acoperit cu panouri de lemn.























Saptamana viitoare am sa fac o prezentare la studentfest, in Timisoara. Pana la urma sunt destul de multumit ca documentarea mea se bucura de oarecare expunere. In curand voi ajunge la turnul cu numarul 100 din Bucuresti. Nu mult dupa aceea voi intregi arhiva si calatoriile mele prin oras in cautare de turnuri de apa vor lua sfarsit.

1 aprilie - langa imgb

calarasi


















Calarasiul e un oras asezat pe marginea Dunarii. Si e bine cand ajungeti acolo sa cautati cat mai repede portul, pentru a scapa de senzatia de autogara data de ambianta urbana chinuita de blocurile comuniste din anii 80, cu finisaje proaste, la care se ma adauga si o anume precaritate a locuitorilor. Pe marginea Dunarii insa, Calarasiul devine un oras interesant. Tot malul dinspre oras este ocupat de o serie de parcuri mai mici sau mai mari, care se inlantuie unul dupa altul pana la periferie.


















In parculetele amenajate in cunoscutul stil comunist se mai gasesc inca vreo cateva sculpturi realizate de diversi artisti din componentele metalice ale fostului combinat siderurgic. Am aflat de la un profesor de la arhitectura ca respectivii sculptori fusesera invitati in oras de catre un profesor de romana, ca sa foloseasca fierul din combinat ca materie prima. Sculpturile ar fi fost imprastiate prin tot orasul, fiind apoi demontate si vandute la fier vechi de administratia psd, in urma castigarii alegerilor.


turnul de langa port
















Intre blocuri am gasit si turnul asta de apa, care pare sa fie construit la inceputul secolului XX. Era inconjurat de garaje si de o mica gradinita si din pacate nu am putut intra in el si nici nu am aflat daca mai este inca folosit.
























turnurile combinatului
















Combinatul are si el doua turnuri de apa, pe care le-am fotografiat de la distanta. Ma interesa mai mult sa aflu ce-a mai ramas din situl industrial, asa ca am mers mai departe, catre locul unde mai erau cateva daramaturi cat de cat accesibile.

















combinatul siderurgic



Dupa cum scrie
aici, "pe langa uzina cocso-chimica, pe platforma combinatului au mai fost construite in perioada 1981-1986 otelaria electrica, laminorul pentru profile mijlocii, depozitul de materii prime si unitatea de imbogatire a minereurilor de fier.



S-a facut si un canal fluvial de 13 km cu portul aferent care deservea exclusiv combinatul. In 1989, urma sa se puna in functiune furnalul, otelaria cu convertizoare si laminorul de profile grele si sine."


















Calea ferata a disparut intre timp, pentru ca Siderca a fost vandut unei firme straine, care a pagubit statul roman cu 100 de milioane de dolari si a vandut o mare parte a combinatului la fier vechi.


















Cand am ajuns acolo, ruinele combinatului erau pazite de un gardian pe bicicleta care ne-a rugat sa plecam din momentul in care ne-a vazut. Apropiindu-ne de cladirile care mai ramasesera in picioare ne-am amuzat sa ii observam pe doi oameni care se ascundeau in spatele unui zid. Probabil venisera acolo sa faca rost de ceva fier, asa cum se intampla si la Valea Calugareasca.


















Nu ne-a lasat inima si am facut un slalom printre toate cladirile combinatului ca sa facem poze, insa gardianul ne-a gasit pana la urma si ne-a condus pana la strada cu injuraturi. Apoi si-a continuat drumul pana la colegii lui de pe partea cealalta a drumului ca sa se dea mare ca lui i s-a intamplat ceva in duminica aia, care probabil era destul de plicticoasa.


















Siderca e un sit industrial enorm. Chiar in ciuda faptului ca o parte a fost demolat deja si portiunea dintre drumul judetean si port e acum o campie acoperita de iarba uscata, ceea ce ramane e impresionant. E interesant de vazut, ca si in cazul termocentralei de la Bragadiru, cat de repede poate disparea o intreaga fabrica, sau un combinat, care numai acum 18 ani erau inca functionale. Gasiti placemark aici.

contributii online

1. stefania ferchedau - suceava























2. oltenita


















3. gara oltenita























4. dragos bora - combinat marasesti
















5. com. racaiuni - bacau













































6. com. tamboiesti - vrancea























7. ramnicu sarat - buzau























8. google - u.m. maracineni - buzau

turnuri feroviare

1. gara segarcea

















2. gara moinesti















Cele doua fotografii de mai sus dateaza din 1903 si provin din Albumul Ministerului Lucrarilor Publice, colectia Andrei Berinde Bucuresti.


3. gara focsani















In 1917 armata austro-germana reface castelul de apa din gara Focsani, sub infatisarea care inca o mai pastreaza si astazi. Acest turn face parte din seria tipologica a turnului de apa de la Grivita, sau a celui de la depoul Chitila. Mai mult, dupa reconstructie turnul intra intr-o alta serie tipologica si ea foarte raspandita, a turnurilor de apa similare cu cel de la Curtea de Arges, pe care l-am fotografiat si eu acum ceva timp.


















"La deschiderea liniei spre Odobesti s-au pus bazele remizei de locomotive din statia Focsani, care sa asigure atat adapostirea, operatiile de alimentare cu combustibil, precum si reparatiile simple pentru locomotivele care faceau serviciul pe linia spre Odobesti. Din datele pe care le avem la inaugurare gara Focsani nu avea decat 3 linii. Construirea liniei spre Odobesti si a remizei a impus marirea numarului de linii in gara la 5 intre anii 1887-1893.












Prima harta a garii Focsani pe care o avem la dispozitie dateaza din anul 1896, intocmita la 3 ani de la deschiderea liniei. Din aceasta harta este evidenta amplasarea 'placii de invartit masini' amplasarea liniilor si a castelului de apa, primele elemente care vor sta la baza a ceea ce avea sa devina in anii ‘30 'depozitul Focsani', si 5 linii in incinta statiei. Vreme de un deceniu, placa turnanta si castelul de apa vor fi singurele structuri definitive ale stabilimentului."


















Este momentul sa spun ca sursa tuturor informatiilor din acest post este situl dedicat liniei feroviare Focsani - Odobesti, numita si Linia Vinului. Situl este o mica monografie a acestei linii, cu informatii adunate de Catalin Pavel, care pare sa fie un pasionat al istoriei feroviare din acea parte a tarii. Puteti gasi acolo un istoric amanuntit al garii, un inventar, o serie de fotografii de epoca cu gara si cu locomotivele care au functionat pe aceasta linie, chiar si mersul trenurilor din diverse epoci.


















Mai mult, Catalin a facut si o documentare fotografica a traseului Focsani - Odobesti. Foarte interesanta mi s-a parut si povestea liniei inguste de 600 mm, construita de armata germana in 1917, al carei traseu se mai poate inca observa si astazi. Mersi Dragos Bora inca o data, pentru link si pentru entuziasmul tau.


4. gara din curtea de arges